Gânduri selectate din volumul „Țipă cât poți” de Moni Stănilă

Țipă cât poți de Moni Stănilă este cartea cu filosofie, înțelepciune, dar și cu mult umor. Un volum la care poți face continuu trimiteri. Doar din dialogul personajelor, din reflecțiile lor, poți alcătui un caiet de note și atunci din carte iese altă carte una cu aforisme, citate.

Sunt fraze lirico-meditative, gânduri care îți deznoadă mintea sau pe invers.

Cu filosofie

„Un singur om e mai greu de iubit când el e toată omenirea cu care interacționezi”.

„Există oameni mai deștepți, mai proști, mai tineri. Îți place sau nu – aceste lucruri se văd.” (P. 37)

Personajele nu sunt altceva decât stările noastre de spirit, omul cu multe fațete sau identitate multiplă. Bunăoară, „Una merge la biserică, merge la serviciu, își poate alunga nemulțumirile, își poate adormi ambițiile. Un om mic, cu visuri mici.” (P. 42)

„Oamenii adevărați nu sunt niciodată mulțumiți de ceea ce au. (…) Orice om se tulbură când stă față în față cu visurile tinereții. Iar tulburarea aduce nemulțumire”. (p. 50)

– Spune-mi cine ești ca să îți spun unde ești, a zis a treia gură lătrat ca un câine.

„Nu mi-e frică de rutină, nu mi-e frică de schimbări. Sunt un om normal.” (P. 63) – va declara unul dintre personaje ca mai apoi să conchidă că „Simplitatea nu e întotdeauna perfectă viața are nevoie de complexitate” (P. 68)

„Omul nu trebuie să se mulțumească niciodată, trebuie să aibă mereu un urcuș, o dezvoltare, o ambiție, un vis mai ales, fie că se împlinește sau nu!” (va spune personajul Noua)

„Dacă în trecut oamenii erau preocupați de religie, duceau războaie pentru religie, astăzi războaiele se duc pentru frumusețe. Sau bani. Sau avioane. Sau petrol. Pentru control. Pentru o zi în plus. Pentru ani în minus. Pentru un rând mai mic pe listele pentru rinichi. Pentru coperta unei reviste. Pentru figura lor difuză în prime-time.” (P. 100)

Într-o tonalitate și asonanță evlavioasă:

„Calea fericirii pe lumea asta, a mântuirii pe cealaltă, e una simplă: să se mulțumească omul cu ce are și să îi mulțumească și  lui Dumnezeu.” (P. 31)

„Doar Dumnezeu poate clădi un om atât de frumos”. (P. 83)

„Seducția adevărată nu stârnește pofte, ci coboară capete, coboară brațe. În fața celui frumos mințile amorțesc. Seducția aceasta e a frumuseții lui Dumnezeu și ea se așază acolo unde El poruncește. (…) Și frumusețea aceasta e doar a celor care pot iubi săracul și bogatul deopotrivă.” (84)

Metafore: „Ochii mei sunt o noapte polară. Senini ca o amiază de primăvară. În ei se oglindește istoria neamului meu.” (P. 83)

„Sunt un cireș înflorit în mijlocul câmpului. Florile mele vor da roade fără să se scuture.” (p. 86)

Umor: „Cu adevărat am urât învățământul. din toată ființa mea. rezistam doar pentru că așteptam vacanțele.” (p. 31)

„Demolarea mitului suferinței din dragoste și a formei fade, patetice, dezastruoase în care unii poeți buni își închid atât talentul, cât și presupusa lipsă a unui Celălalt.” (p. 94)

Fiecare trăiește în filmul său. Poți să iubești într-o oră.

„Tot ce nu cunoaștem nu iubim. Tot ce nu cunoaștem ne provoacă frică. Tot ce nu cunoaștem nu ne atrage”. (P. 121)

Țipă cât poți de Moni Stănilă este cartea pe care o poți citi pe diagonală, de la mijloc și tot vei lua mult din ea: expresii savuroase, reflecții singulare.

Liliana Juc, șef Filială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s