„Citirea a doua” (nu ultima) de Ioan Mânăscurtă

Această carte a reînviat dorința de a conspecta ca dintr-un manual. Nu poți lectura fără să notezi, să însemni, să revii la notițe, ca să înțelegi mai bine.

Dacă am găsit un sens la prima lectura, la relectură vom găsi altele. Sunt fraze polisaturate de sens.

Trăim prin această scriitură o bucurie a lexemelor, a slovei cu har, a combinațiilor năucitoare dintre sintagme care aduc idei sclipitoare.

 Din acest volum am înțeles că într-o lume clătinătoare ne agățăm de timp. Iar timpul din noi este altfel decât cel din afara noastră. Și fiecare clipă are de împlinit un viitor, pe care îl aflăm când se preface în cenușă. Am descoperit un amănunt ce ține de anatomia umană Urechea – miniatura tuturor organelor.

 Din această producție literară am aflat că curcubeul este doar un nor, măreția nu poate fi văzută sau privită, luna – o escală a sufletelor noastre, biserica din sat miroase a copilărie.

Gândul este omniprezent și se află în relație cu toate verbele românești.

Sintagma A sta pe (la) gânduri sau Substantivului gând ce calificative i-am putea oferi? Multe, cu cromatică sau fără (gânduri albe, negre, bune, nebune), dar ce verbe i-am atribui acestuia? Și ar fi la fel de numeroase furat de gânduri, distrus de gânduri, luat în prizonierat de gânduri. Tălmăcind sintagma idiomatică facem un exercițiu de creativitate și meditație. Gândul este Universul, – va afirma scriitorul Ioan Mânăscurtă. Gândul e mereu cu noi, doar când părăsim Lumea, ne părăsesc și gândurile.

Luați copii de mână și scăldați-i în apa ploii aducătoare aminte de ceruri. (P. 20)

Greșeala este că noi căutăm substanța, nu esența, care nu întotdeauna sunt totuna. (P. 15)

„Viitorul și trecut sunt a filei două fețe, vede-n capăt începutul cine știe să învețe” – îl va cita autorul pe marele poet Mihai Eminescu.

„Cuvântul trece din om în om, din an în secol, din secol în mileniu și din mileniu în veșnicie” (P. 27)

„Fiecare sub ploaia sa, sub soarele său, în apa sa, dar nicicând împreună …” (P. 28)

Timpul este cel ce adună faptele și întâmplările în cea ce se numește istorie.

Timpul adună cuvintele în limbă, altfel ele ar exista separat și desigur, n-ar avea nici un rost.

O carte ca un templu, care ne demonstrează că veșnicia se găsește în Cuvânt.

Liliana Juc, șef Filială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s