ECOLECTURĂ – un serviciu de valorizare a lecturii

Întotdeauna ne doream cărți bune și lecturi de calitate. Acest lucru am îndrăznit să-l facem prin fondarea serviciului „Biblioterapie”, care mai târziu, își schimbă denumirea în „Ecolectură”, fiind astfel, mai aproape de conceptul pe care îl are în sine, valorizarea operelor merituoase, cultivarea și promovarea unei tradiții de a citi eco.

  Așadar, pe data de 27 octombrie, 2017, ora 16:30, am inițiat un serviciu de cultură și recreere, destinat grupului de vârstă adulți. Scopul fiind schimbul de cunoștințe socio-culturale, geo-istorice, interculturale, interdisciplinare și transdisciplinare pentru promovarea literaturii în toată diversitatea ei. Obiectivele prin care ne propuneam să realizăm scopul enunțat erau punerea în circuit a marilor opere, explorarea și proiectarea lor în experiența de viață profesională și personală. Serviciul își va desfășura activitatea în formatul atelierelor literare.

La prima ședința, au fost invitate bibliofilele: Carolina Dodu-Savca, doctor, conferențiar universitar, ULIM; Victoria Fonari, doctor, conferențiar universitar, USM; Angela Cutișevschi, casnică; Ludmila Rubanovici, doctor, profesor de bioetică, Universitatea de Medicină „Nicolae Testimițeanu”; Carolina Juc, masterandă USM; Elena Cebotari, specialist principal Campusul Competențelor, Elena Taragan-Badea, Departamentul Studii și Cercetări, Larisa Ungureanu, doctor, critic de teatru și film. În cadrul acestui atelier a fost definită noțiunea de „biblioterapie”. Conceptul de „eco lectură” a fost adus de către Carolina Dodu-Savca, doctor, conferențiar universitar, specialist în literatura universală, autoarea unei monografii și a unor lucrări metodico-didactice. Ea a vorbit despre o lectură asumată, de calitate, cu multă responsabilitate, selectivă, optarea pentru cărți bune. În acest  context, a fost prezentată cartea „O mie nouă sute optzeci și patru” de George Orwell de către Carolina Juc. Au urmat dezbateri /analiză de amploare pe marginea romanului propus. La final, după polemici pe diverse paliere, participantele au fost invitate la momentul creației, unde fiecare și-a creat un suport pentru cănuța de ceai.

   Pentru desfășurarea atelierelor literare ne pregăteam minuțios, nu doar cu lecturi făcute cu creionul în mână, dar elaborând împreună cu membrii echipei „Târgoviște” artefacte, expoziții de carte, creând un spațiu relevant volumului ce urma să fie pus în discuție. Așa au apărut capodoperele – oră /timp/ spațiu în baza romanului „Ora 25” de Virgiliu Gherorghiu, hrușciovka în baza romanului„Vremuri second-hand” de Svetlana Aleksievici, șemineul în „Peisaje de iarnă”, decor romantic pentru „Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeș, etc. Evident faptul, că atunci când prestezi un serviciu pe care îl dorești cartea de vizită a bibliotecii, necesită timp, forță creatoare și investiție morală, de aceea accesoriile, micile detalii devin și ele parte a complexității. În cazul serviciului „Biblioterapie” ne asumam responsabilitatea de a crea un spațiu zen, reconfortant, care motivează, inspiră. Ne angajam într-o misiune dificilă, dar cu atât mai plăcută, de a face atmosfera propice, or menirea noastră era și rămâne de a aduce puterea tămăduitoare a cărții și invocarea la eco lectură.

     Cele mai memorabile ateliere au fost: „Ora 25” de Constantin Virgil Gheorghiu, „Fabule moderne” de Tatiana Țâbuleac, „Vremuri second-hand” de Svetlana Aleksievici, „Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeș, „Riciard al III-lea nu se mai  joacă” de Matei Vișnek, „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte” de Matei Vișnek, „Duetul Amfora & Acvariul”.

   Voi reda o trecere în revistă a volumelor propuse a fi ecolecturi.

„Ora 25” de Constantin Virgil Gheorghiu este un roman despre oameni în toate formele lor, despre cum dezumanizează războiul, despre dezastrul istoriei. Drept introducere în ședința atelierului a fost lectura poeziilor „Ceasul de-apoi”de Tudor Arghezi, „Rondelul orelor” de Alexandru Macedonski, „Ultima oră” de Ion Minulescu și reflecția asupra picturii celebre „Persistenţa memoriei” de Salvador Dali. Discuția declanșată în jurul noțiunii de timp, oră, a tatonat terenul pentru dezbateri în baza romanului „Ora 25” de Constantin Virgil Gheorghiu. Romanul în sine este ușor de lecturat cu fraze scurte ca focuri de mitralieră, cum spune critica literară, dar greu de suportat și acceptat, deoarece personajele îndură un calvar care depășește imaginația malefică. Mircea Eliade într-o scrisoare adresată autorului va spune „N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele Dumitale. Consider „Ora 25” una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.” 

    În cadrul atelierului literar Peisaje de iarnă am discutat „Fabule moderne” de Tatiana Țîbuleac. Acest volum, gen jurnal/ memorii ne-a dat o mulțime de povești cu fabulă, istorii verosimile, ce devin aforisme prin maniera inconfundabilă a autoarei de a aborda  lucrurile, de-a stârni dragostea și empatia cititorului. „Cartea, deși este a mea, nu este a mea. Ea aparține oamenilor care și-au deschis sufletul în fața unei străine. Eu nu am făcut decât să le ascult poveștile” – spune Tatiana Ţîbuleac. Discuțiile în jurul șemineului au fost pline de uimirea textelor frumoase prin surprinderea intactă a unor detalii, momente, prin redarea unor narațiuni vrednice de admirat, printr-o scriitură elaborată ce copleșește prin autenticitate.

Volumul „Vremuri second-hand”, genul vocilor umane, precum zice autoarea Svetlana Aleksievici, ilustrează cu mare înțelegere efectul istoriei asupra detaliilor vieții, de la macro la micro. Vocile aparțin oamenilor sovietici, cei care au prins în pliurile vieții măreția și decăderea uneia din cele mai mari puteri ale lumii. Această ședință a purtat discuții șăgalnice și aprinse, fiecare venea cu evocări luminoase, năucitoare din copilăria, tinerețea mai mult sau mai puțin sovietică, vizavi de istorisirile martorilor din acest roman nonficțiune, care a generat atâtea și atâtea emoții.

    „Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeș, un roman foarte bine primit de public și mai puțin de critici, care, la ora actuală, este foarte îndrăgit de către adolescenți. După expunerea rezumativă a subiectul cărții „Scrisoare de dragoste”, am trecut la analogii, asemuiri ale cuplului Anda și Dinu cu alte cupluri și idile din literatura universală și română, precum, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” sau „Patul lui Procust” ale lui Camil Petrescu, sau, cuplul din filmul „Becoming Jane”, prototipul scriitoarei Jane Austen. Ședința această, concepută de către Carolina Juc, specialist în științele comunicării, a căpătat o alură lirico-romantică prin decor, maniera de moderare, prin jocuri cognitiv-distractive. Împărțiți în două grupuri Ele și Ei, unde după bilețele cu un indiciu trebuia să continuăm începuturi de citate despre dragoste din scriitori celebri; să ne identificăm perechea El și Ea din literatura română („Temă pentru acasă” de N. Dabija, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, „Luceafărul” de Eminescu); să găsim analogii ale cuplului din „Scrisoare de dragoste” cu cuplurile din romanele „Ion”, „Roșu și Negru”, „Bel-Ami”.

  Interes pentru participante a provocat și proza memorialistică despre oameni ai Chișinăului, destine, literatură, scenarii de film – „Căsuța de la răscruce” de Ion Druță. Volumul ne oferă evocări unice despre scriitorii, confrații de condei, munca în redacția ziarului „Țăranul sovietic”, soarta primului scenariu de film („Raneea vișnea” – devenit „Bobocul”), prima masă de scris, etc. Ion Druță vorbește cu seninătate despre lucruri care i-au marcat existența: despre oamenii care într-un moment l-au trădat /atacat, despre alții, care l-au susținut, regizori de la Moscova care i-au descoperit talentul, despre groaznicul Andrei Lupan, care se dovedește a fi o persoană corectă, despre acel coleg de birou care din rolul de spion trece în cel de amic, ca mai apoi să plece în neant, despre discordia dintre scriitori din stânga (șantiști) și dreapta Nistrului, plecarea sa la Moscova la cursuri, interacțiunea cu cultura rusească. Tot din această proză aflăm motivul scrierii sau cum a fost plăsmuit romanul „Frunze de dor”, micile plăceri și bucurii ale scrisului în perioada postbelică, lecții de omenie primite de la unii oameni de cultură, despre pamfletele, articolele satirice ce l-au făcut un scriitor incomod, dar i-au adus și recunoștința publicului cititor. Pentru toți cititorii, de toate vârstele cartea este o revelație, pentru generația înaintașă este o retrospectivă dulce-amară a timpului, pentru tineri – o descoperire, o conștientizare a unor lucruri și fenomene sociale, vor înțelege mai bine atmosfera, cadrul istoric al acelei epoci, ce înseamnă partidul comunist, cenzura aspră, creația ca mod de existență pentru unii. Într-un cuvânt, „Casa de la răscruce” de Ion Druță este o carte a experienței umane și scriitoricești, în același timp. „Casa de la răscruce” de Ion Druță ajută lectorul să înțeleagă mai bine întreaga opera druțiană.

Ședința cu genericul „Duetul Amfora & Acvariul” i-a avut ca invitați pe Ivan Pilchin, poet, traducător, cercetător și Maria Pilchin, poetă, prozatoare, critic literar. Atelierul literar a constat dintr-o discuție prolifică, plenară despre stări, imagini poetice, condiția creatorului, reflecții în baza textelor din volumul „Omul-acvariu” de Ivan Pilchin și un slalom între acești doi scriitori.

  Un dialog captivant a avut loc între scriitoarea Moni Stănilă și coordonatoarea serviciului „EcoLectură” Carolina Dodu-Savca, doctor, conferențiar universitar, decana Facultății de Litere, ULIM. În cadrul acestuia au fost elucidate similitudini, analogii cu subiectele din literatura universală, iar textul cu figuri-simbol „Țipă cât poți” de Moni Stănilă, impresiile de lectură, au fost dezghiocate până la sintagme. Vizavi de stările de creație și condiția scriitorului, prozatoarea Moni Stănilă a citat un vers al unui poet coreean Mă închin în fața voastră munți mici.

  Întâlnirile cu scriitorii, discuțiile complexe, descoperirea de noi volume, valorizarea operelor merituoase favorizează o statornicire a serviciului „EcoLectură”.

Prin toate aceste ședințe cu discuții literare am reușit să fidelizăm participanții, să incităm curiozitatea cititorilor, să punem în circuit opere valoroase, să le explorarăm și proiectăm în experiența de viață profesională și personală, să edificăm o tradiție acea de a face ECOLECTURĂ.

Liliana Juc, șef Filială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s