Tipuri și tehnici de lectură

„Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunța” Fernando Savater

Tipuri de lectură 1	Tipuri de lectură 2	Tipuri de lectură 3
fast-reading (hiperlectură); slow-reading (lecturi intensive); hipologografică (cuvânt/imagine); lectura hiperlogografică: lectura liniară; lectura literară; lectura informativă; lectura exploratorie; lectura de cercetare; lectura zapping	Adrian Marino :   lectura-informatie; lectura-distractie; lectura-refugiu; lectura-plãcere; lectura-cultură; lectura-existență; lectura de întreținere; lectura ca recreere; lectura-curiozitate	lectura în grup; lectura interactivă; lectura ca „joc“;     lectura de tip „școlar”: lectura activă; lectura obligatorie; lectura suplimentară.

Lectura HIPOLOGOGRAFICĂ

Scititorul îşi interzice orice iniţiativă, se căzneşte să respecte rigid … absoarbe tot ce-i cade sub ochi, indiferent dacă înţelege sau dacă-i place, nu înțelege se plictisește, lectura apare ca o corvoadă.

Lectura HIPERLOGOGRAFICĂ

• 9-10 ani ca o activitate plăcută, fără a avea un scop bine definit, caracterul ei emoţional e foarte evident
• 11-12 ani o capacitate sporită de înţelegere
• 13-14 ani se schiţează o abordare critică; autorul începe să-şi piardă „aura”
• 15-16 ani, lectura e liniară, dar şi selectivă (exploratorie ori global informativă); cititorul e capabil să esenţializeze, să compare ceea ce are sub ochi cu ceea ce s-a mai scris înainte pe aceiaşi temă, să poarte un dialog critic cu autorul şi cu sine însuşi, etc.

Lectura liniară Textul e parcurs secvenţial şi în întregime, subvocalizarea e înlăturată; ea mai apare când cititorul întâlneşte un cuvânt care-i lipseşte din repertoriu. Inconvenientul acestui tip de lectură este oboseală şi scăderea gradului de motivaţie, care îl reduc pe cititor la pasivitate şi-l dezangajează.

Lectura receptivă Executarea parcursului textual cu supleţe, variind viteza, cu reveniri ocazionale, explorând atent locurile strategice (introducerea, concluziile) o lectură intensivă, analitică, asimilatorie, adecvată în cazul unor manuale, cursuri, lucrări specializate, etc. O formă a lecturii receptive ar putea fi numită lectură asociativă ea e prestată cu atenţie, dar implică reveniri, retrospecţii asociative, reflexive şi creatoare.

Lectura de cercetare este o variantă a lecturii exploratorii, ea constă în recuperarea unei informaţii pe o temă prestabilită. Inspecţia atentă a textului în direcţia globalităţii, mişcări înainte-înapoi.

Lectura informativă, globală e o lectură selectivă cititorul explorează cu privirea suprafaţa textuală în căutarea unor puncte de sprijin: în el „agaţă” ici un cuvânt -cheie, dincolo un titlu, despre ce este vorba fără să aprofundeze (care e informaţia esenţială). Riscul de eroare (prin omisiune, confuzie, neînţelegere, etc) e foarte ridicat: ajunge ca cititorul să fie obosit sau nervos, ori să subestimeze complexitatea textului.

Lectura rapidă Sporirea vitezei, cât şi pe plan calitativ asimilarea mai eficientă a conţinutului. Problema lecturii rapide nu e numai tehnică, ci şi psihologică: e necesar ca cititorul să fie motivat, să se poată investi afectiv, să ştie clar ce urmăreşte, să fie în stare să-şi conştientizeze şi să-şi planifice modul de a proceda. A le utiliza pentru a citi un roman modern, de scriitură foarte elaborată, ori un poem, e o aberaţie.

– nu poate fi ignorat riscul superficialităţii pe care-l implică practicarea tehnicilor de „survol” şi „reperaj”, centrale în lectura rapidă; ele conduc de multe ori la a afla „despre ce” se vorbeşte şi nu la a cunoaşte efectiv „ce” se vorbeşte.

Tehnici de lectură cu conotație ludică

Citirea model Citirea în perechi Citirea în ștafetă Citirea în cor Citirea cu pantomimă Citirea pe fundal de muzică

Citirea model  Conducătorul (bibliotecarul) citește cu expresivitate adecvată un text literar-artistic.

Citirea în cor Activizează şi menţine atenția întregului grup, dar aplicată mai multă vreme devine plictisitoare. Este recomandabilă pentru lectura unui catren sau poezii scurte.

Citirea în perechi În acest caz, sunt solicitaţi doi cititorii, fie cu capacităţi egale de citire, fie diferite. Este o variantă interesantă mai ales atunci când partenerii se schimbă permanent. Unul citeşte cu voce mai tare în aşa fel încât să poată fi urmărit de partenerul cu dificultăți la citire. Are un rol în diminuarea inhibiţiilor în timpul citirii.

Citirea în ștafetă Fiecare participant citeşte una – două propoziţii, după care solicită pe unul dintre colegii săi să continue citirea. Este o modalitate de citire care menține interesul întregului grup. Activizează şi menţine atenția întregului grup, dar aplicată mai multă vreme devine plictisitoare. Este recomandabilă pentru lectura unui catren sau poezii scurte.

Citirea cu pantomimă Un participant (cu capacitate sporită de citire) este rugat să citească un pasaj, iar restul grupului să mimeze. De regulă, această tehnică este binevenită pentru lectura poeziilor jucăușe.

Citirea pe fundal muzical Textul literar-artistic (poveste, un pasaj de proză, poezie, poem) este lecturat expresiv pe fundalul unei melodii adecvat selectate, relevante textului lecturat.

CITATE DESPRE LECTURĂ

Michel Tournier „Citiţi, citiţi, cititul vă face fericiţi şi inteligenţi”

Jorge Luis Borges „Lectura e o forma a fericirii, dar nu poti obliga pe nimeni sa fie fericit”

Fernando Savater „Lectura este o forma a fericirii. Ultima la care vom renunta!”

Marcel Proust „Probabil că nu există zile mai fericite din copilărie, ca acelea petrecute citind o carte extraordinară”

Nu poți cumpăra fericire, dar poți cumpăra cărți, ceea ce de fapt e același lucru. Autor necunoscut

Citim când suntem extenuați este o formă a relaxării

Citim când suntem iubiți este o formă a plăcerii

Citim când suntem lenoși este o formă a hărniciei

Citim când suntem plictisiți este o formă a redresării

Citim când suntem pustiiți este o formă a îmbogățirii

Citim când … nu mai știm cum suntem … este o formă a regăsirii

Liliana JUC, șef Filială

Referințe: http://www.corectnews.com/arts/tipuri-de-lectura