POVEȘTILE DAU SENS VIEȚII NOASTRE

De cum ne naștem, auzim și spunem povești. Poveștile – cea mai veche formă de comunicare, de până la apariția scrisului încoace, tot prin povești comunicăm. Cu justețe afirmăm, că poveștile sunt oglinda unui popor, ele înglobează înțelepciunea, experiența de secole a poporului.

Poveștile reprezintă adevăruri  fundamentale. Ele ne oferă răspunsuri la primele întrebări existențiale, astfel, sunt primele creații artistice prin care cunoaștem lumea. Poveștile ne modelează. O poveste bine spusă are impact. Poveștile îi modelează deopotrivă și pe narator, și pe ascultător. Pe cel dintâi –  în arta narării, de a fi convingător și artistic; pe cel de al doilea –  în arta ascultării, întărește capacitatea de ascultător și trezește empatie. Povestea, care este la îndemâna oricui, rămâne cel mai lesnicios instrument de educare, de cultivare a valorilor general-umane, de tezaurizare a înțelepciunii populare.O poveste poate fi spusă în mai multe feluri, adică este și un mod de a ne exprima creativitatea, depășind învățarea lineară, și o metodă de stimulare a creativității, accesând întreaga capacitatea cerebrală. Lexemul „poveste” omniprezent în vorbirea noastră cotidiană, are au un larg câmp lexical: care este povestea ta? = ce istorie ai? știi povestea lor? (cu tentă de bârfă); o casă de poveste = foarte frumoasă; de poveste acest fapt = demult s-a trecut; nici poveste = nici pomeneală; stăm la povești = la taifas; nu-mi spune povești = lucruri neadevărate, brașoave.

Limbajul poveștilor este unul colorat, plin de frazeologisme, zicători, proverbe, etc. Nararea poveștilor este un bun exercițiu pentru dezvoltarea coerenței vorbirii și  extinderii vocabularului. O poveste inspiră, deci poate iniția scrierea de alte texte. Poveștile formează ușor o comunitate de cititori, iubitori de povești. Dacă o poveste a plăcut, trimite la alte povești, adică se fac trimiteri imediate la surse.

Ce anume face o poveste interesantă? Ceea ce îi ajută să își dezvolte o curiozitate reală. Și aici, enumerăm: abilitățile naratorului și subiectul selectat adecvat grupului de vârstă.

PLEDOARIE ÎN FAVOAREA POVEȘTILOR

Era odată o fetiță căreia tare îi plăceau poveștile. Să le asculte, să le spună. Creștea cu mare dragoste de cuvânt. Era admiratoarea vocilor frumoase. I-ar fi plăcut să fie medic pediatru, prezentatoare TV, etc.

Și nici seama nu și-a dat când le avea pe toate în mână. Unde? Când? În ce poveste? La bibliotecă! Cucerită de ceea ce face, au trecut ani buni, în care a îmbinat vocea, imaginația și devotamentul!

Peste 15 ani de spus povești. La început era cuvântul și imaginile de pe fila cărții, apoi au urmat artefacte, desene și mai târziu, păpuși. Niciodată n-am lecturat poveștile, nu, nu este rău în a lectura, dar așa mi-am făgăduit  întotdeauna să narez cu artistism, developând eroi și construind caractere.

Când viața de bibliotecă devenea mai anostă, ce foloseam?! O poveste! Când doream altceva, la ce recurgeam? La o poveste! Da, o poveste bună te scoate din toate necazurile. Și nu contează cum arată biblioteca ta, este utilată, modernizată sau nu, o poveste este binevenită oriunde. Am narat povești copiilor, și adulților la traininguri. Nu a contat niciodată numărul de ascultători. Am făcut-o cu aceeași pasiune pentru doi, o sută, peste 500 de persoane (aceasta se întâmpla la Brigada Ștefan Cel Mare și Sfânt, când narasem legenda despre domnitorul cu același nume.)

Mi-a aduc aminte, când am mers extramuros la o activitate, într-o sală de festivități nu prea mare, dar cu mulți elevi și, respectiv, gălăgie multă. Nimeni nu putea să-i liniștească. Mi-a venit rândul mie, aveam o revistă bibliografică sau o prezentare de carte, atunci, am renunțat și am spus o poveste. Urechiușele s-au ciulit și eu am fost ascultată, adică povestea a fost ascultată.

Și ce poate fi mai poate fi mai plăcut, decât atunci când ești întrebată de unde luați aceste povești minunate? Pe strada când sunt văzută de către cei mai mici, aud cum tălmăcesc părinților este doamna cu povești.

Mă necăjeam să îmi fac calcule estimative ale orelor de poveste. Dacă iei în calcul periodicitatea bisăptămânală am desfășurat peste 1560 ore de povești, iar dacă se numără și verile din 2009 în care ora poveștilor era de ori pe zi, depășesc de două ori această cifră.

Da, epopeea mea legată de povești s-a extins când am început a creea povești digitale. Iar telegramele destinului au venit atunci, când am devenit formator povești digitale. În acest rol îi ajut pe alții să creeze și să nareze propriile povești. Este plăcerea de a participa la realizarea viselor.

Ce poate avea distinct o poveste? Alura pe care i-o dai, șarmul pe care i-l imprimi, vocea care transmite povestea. O poveste va fi întotdeauna bine recepționată dacă este însoțită de suficient material ilustrativ, în cazul meu păpuși. Printr-o păpușă este mult mai ușor să transmiți un mesaj, copii nu te observă pe tine, ei văd doar păpușa. Și pentru a fi mai relevantă, consecventă în ceea ce fac, am pornit să-mi confecționez păpuși. Am început-o într-o doară, ia să văd ce-mi va ieși, am făcut, una, două, trei, patru, cinci. Și ca într-o poveste, cerul mi-a dat un ajutor, o aliată, care astăzi a făurit peste o sută de păpuși și rechizite. Am ajuns să ne întrecem cu cea mai mare fabrică din Spania, care elaborează cele mai frumoase păpuși (lucrul pe care l-am aflat din cadrul serviciului Micii europeni), avem o colecție impresionantă!

Ei, și dacă tot eram pe unda fericirii și a împlinirii de sine de ce să nu facem ceva mai mult, mai altceva. Mi-am zis, hai să facem Povestea de seară pe facebook. Ne-am unit forțele într-o echipă de lucru, unde fiecare își are un loc bine determinat: regie de sunete, asistent de platou, decorator, operator și desigur regizor și narator. E parcă un joc, care ne amuză, doar că e unul cu rezultate majore, povești teatralizate. Studioul nostru de filmare este spațiul copii. Cea mai mare bucurie o avem când vizitatori paginii noastre de facebook și beneficiarii noștri ne zic frumoasă poveste! Cum va venit această idee? Este simplu ne-am gândit la dumneavoastră. Am vrut să vă semănăm cu dor etern de poveste și bibliotecă. Pentru că această instituție seamnă cu o poveste, aici toate visele se îndeplinesc!DSCN4436

IMENSITATEA POVEȘTILOR: ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ

  1. Câmpul lexical al poveștilor:

POVÉSTE, povești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; POVÉSTE, povești, s. f. 1. Compunere literară (populară sau cultă) al cărei subiect, cu substrat folcloric, este o împletire de întâmplări supranaturale, cu eroi reali sau fantastici (v. basm); p. ext. narațiune de fapte reale, posibile.

Ca în (sau dinpoveste (sau povești) = ca în basme, nespus de frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici vorbă (de un lucru ca acesta); nici pomeneală. A sta (cu cineva) de povești = a sta de vorbă, a vorbi nimicuri. A se apuca de povești = a se așterne la vorbă, a sta de vorbă îndelung, a se pune la taifas. A ajunge (sau a se face, a rămâne, a fi etc.) de poveste = a ajunge, a fi, a deveni cunoscut, vestit, faimos (mai ales prin acțiuni negative). A-i merge (sau a i se ducecuiva vestea și povestea = a i se duce cuiva faima, a deveni cunoscut printr-un fapt sau o pățanie. Povestea vorbei (a cântecului, mai rar, familiar, a ăluia) = a) cum e vorba, cum se zice, vorba aceea; Ce (mai) veste- poveste! = ce mai e nou? ce știi nou? ce vești sau noutăți mai aduci? Așa ți-e (sau ți-a fostpovestea! = așa stau lucrurile? de aceștia îmi ești?

  1. POVEȘTEA și ALTE SPECII LITERARE:

POVÉSTEpovești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; Născocire, scornitură, minciună. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.

BASMbasme, s. n. 1. Narațiune (de obicei creație populară) cu personaje și fapte fantastice și adesea cu participarea unor forțe supranaturale.

SNOÁVĂ ~e f. Povestire de mici proporții, de origine populară, în care se satirizează diferite metehne; istorioară hazlie; anecdotă.

LEGÉNDĂlegende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3.Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată.

  1. De ce spunem povești?
  • Poveștile – cea mai veche formă de comunicare
  • Poveștile – oglinda unui popor (înțelepciunea, gândirea, experiențele de secole reflectată în povești)
  • Poveștile sunt adevăruri fundamentale ale vieții (oferă copiilor răspunsuri la întrebările legate de existență, viață, moarte)
  • Poveștile ne modelează, reprezintă un mod de a ne exprima creativitatea.(depășim învățarea lineară și să accesăm întreaga capacitate cerebrală)
  1. Cum contribuie o poveste la dezvoltarea unui copil:
  • Conexiuni între toate zonele cerebrale
  • Dezvoltarea vocabularului
  • Exersarea limbii native sau a uneia nou deprinse
  • Sporește entuziasmul pentru citirea altor povești
  • Îmbunătățește aptitudinile de ascultare
  • Stimulează sentimentul de empatie
  • Dezvoltă imaginația
  • Incită creativitatea și artistismul
  • Inițiază scrisul
  • Facilitează crearea a unei comunități de cititori
  1. 5. Ce anume face o poveste interesantă?
  • Ceea ce îi ajută să își dezvolte o curiozitate reală
  • Abilitățile naratorului
  • Subiectul selectat adecvat grupului de vârstă
  1. Recomandări
  • Spuneți povești scurte
  • Spuneți într-un mod diferit (însoțite de artefacte, imagini)

 Copiii iubesc poveștile! Contează că le ascultă ori le văd?

Care dintre cele 3 activități, povești audio, desenele animate și poveștile citite de adulți implică conexiuni complexe între diversele părţi ale creierului. Un studiu recent a comparat efectul poveștilor asupra creierului copiilor cu vârsta de 4 ani.                          

Poveștile audio. În momentul în care copiii ascultă povești audio, doar zona limbajului este activată, iar conexiunile cu celelalte zone ale creierului sunt limitate. Acest lucru indică faptul că aceștia își direcționează întreaga atenție către înțelegerea limbajului și că imaginația lor nu este stimulată corespunzător.

Desenele animate. În momentul în care copii se uită la desene animate, activitatea cerebrală este concentrată în zonele legate de percepția audio-vizuală, dar, din nou, conexiunile cu celelalte zone cerebrale sunt limitate. Mai mult, cercetătorii au descoperit că, în cazul copiilor de 4 ani, desenele animate au fost mai greu de înțeles în comparație cu poveștile audio și poveștile citite de către un adult.

Povești lecturate în voce. Când copilului îi este citită o poveste de către un adult, activitatea cerebrală este diferită și mult mai benefică unei dezvoltări cognitive sănătoase. În momentul în care copiii au acces la imagini care le susțin procesarea informației auditive, înțelegerea poveștii devine mult mai facilă. Mai mult, în timp ce ascultă o poveste citită, copiii își îmbunătățesc conexiunile dintre zonele cerebrale care se ocupă cu procesarea limbajului, a imaginilor și cu imaginația vizuală.

Astfel, cercetătorii au concluzionat că, pentru copiii cu vârste între 3 și 5 ani, este benefică lectura poveștilor în compania unui adult pentru că această experiență îi ajută să își dezvolte centrul imaginației și să creeze conexiuni între acest centru și alte zone cerebrale.

Aceste concluzii se bazează pe un studiu recent care a avut drept subiecţi 27 de copii cu vârsta de 4 ani. Studiul a urmărit modul în care fiecare dintre formele în care putem spune o poveste unui copil (poveste audio, citirea unei cărți de povești sau un desen animat) influențează activitatea cerebrală a acestuia. Studiul a urmărit cu ajutorul unui aparat RMN modul în care se activau patru zone importante din creierul uman, şi anume zona limbajului, zona percepției vizuale, zona imaginației vizuale și zona activată în starea de repaus. (https://www.cutiuta-cu-povesti.ro/blog/despre-carti-si-lectura/ce-alegem-intre-o-carte-ilustrata-o-poveste-audio-sau-un-desen-animat/)

Agenda Evenimentului

RElansarea Programului „SĂ RE-AUZIM POVESTEA”

  1. Ora 11:00 – 11:05. Cuvânt de salut al dir. gen. Mariana Harjevschi
  2. Ora 11:05 – 11:10. Pledoarie în favoarea poveștilor. Prezintă Liliana JUC
  3. Ora 11:10 – 11:20. Imensitatea Poveștilor: teorie și practică. Prezintă Liliana JUC
  4. Ora 11:20 – 11:25. Parteneriatul liceu-bibliotecă în cultivarea lecturii. Prezintă Rodica Muruz, învățătoare Liceul Teoretic „Dante Alighieri”
  5. Ora 11:25 – 11:30. Subtilități și tertipuri în povești. Prezintă Victoria Fonari, dr., conf. universitar, specialist în literatura română.
  6. Ora 11:30 – 11:40. Frumusețea limbii poveștilor. Exerciții de dicție cu Mariana Bahnaru, Artistă a Poporului, prezentatoare de televiziune și radiofuziune.
  7. Ora 11:40 – 11:50. Etape de înscenare a unei povești. Prezintă Angela TIMUȘ, șef Secția dezvoltare servicii
  8. Ora 12:00 –12:20. Spectacol literar –artistic. Gala poveștilor. Prezintă Teatrul de păpuși „Bibliopicii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s