Biblioterapie. Eco lectură: „Ora 25” de Virgil Gheorghiu.

DSCN4369

BIBLIO~1

VINVIT~1

https://m.facebook.com/story.php…

“Persistenţa memoriei”, Salvador Dali, 1931, ulei pe pânză. Muzeul de Artă Modernă din New York

23843650_787155234805223_3559891216565303982_n

“Everyone discusses my art and pretends to understand, as if it were necessary to understand, when it is simply necessary to love.” Claude Monet, one of the founding fathers of the Impressionism was born on 15 of nov. in 1840.

Picturi celebre: Persistenţa memoriei – Salvador Dali

de Mihaela Mihăilescu   • 21 November 2013•

http://istoriesicultura.ro/persistenta-memoriei-salvador-dali.html#…

“Persistenţa memoriei”, Salvador Dali, 1931, ulei pe pânză. Muzeul de Artă Modernă din New York

“Va trebui într-o zi să îmi întorc propriile ceasuri moi pentru ca acestea să îmi arate ora memoriei absolute, care este ora adevărată şi profetică.”

Persistenţa memoriei (“La persistencia de la memoria”) este cea mai faimoasă capodoperă a lui Salvador Dali, realizată în anul 1931, aparţinând suprarealismului, înfăţişând un ţărm marin sumbru presărat cu ceasuri parcă topite. Una dintre cele mai recognoscibile picturi ale sale, aceasta este reprezentativă pentru perioada în care a fost realizată şi una dintre cele mai cunoscute şi uşor identificabile lucrări artistice din lume, iar despre cum pictorul catalan a fost inspirat să redea această imagine a timpului şi a ceea ce reprezintă el s-a vorbit aproape la fel de mult ca despre tablou în sine.

Faptul că ceasurile din pictură se topesc arată scurgerea rapidă a timpului, pictorul chiar insistând pe acest lucru şi pictând astfel trei ceasuri, şi nu unul singur, lucru ce amplifică trecerea timpului, voind să accentueze frustrarea cauzată de faptul că timpul se scurge împotriva voinţei noastre. Acesta lasă în urmă doar spaţii, obiecte fără viaţă, vlăguite parcă de viteza cu care zboară acest timp necruţător.

Dali este entuziasmat de mişcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginaţiei sale exuberante, unită cu o virtuozitate tehnică a desenului şi culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiştilor suprarealişti, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta “formele suprareale”. Ca alternativă la “automatismul psihic” preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca “metodă paranoico-critică”, pe care o defineşte drept “o metodă spontană a cunoaşterii iraţionale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante”. Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitaţia tulbure a inconştientului (paranoia) şi reuşesc a căpăta formă numai datorită raţionalizării delirului (momentul critic). Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacţie. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaştere, din care preia doar exactitatea desenului şi cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste şi o complexitate tematică care amintesc empfaza şi exuberanţa barocului iberic. Dali recurge la spaţii largi, în care include o mare cantitate de elemente -oameni, animale, obiecte – într-o combinaţie iraţională a raporturilor şi deformare a realităţii.

Aşa-zisul “delir comestibil” începe pe pământ catalan, mai exact pe faleza Capului Creuse, locul în care Dali îşi petrece copilăria şi unde continuă să meargă împreună cu Gala, soţia sa. Stâncile din această zonă aveau nenumărate forme, iar pescarii le denumeau după aspectul lor: cămila, călugărul, femeia moartă, capul de leu, etc. Influenţa mediului, împreună cu arhitectura mediteraneeană a lui Gaudi, ascuţită şi morbidă în acelaşi timp, l-au făcut pe Dali să se gândească la opoziţia formală, vitală şi erotică dintre dur şi morbid pe care o redă în tabloul “Ceasurile moi”. Povestea acestui tablou, pe care mai târziu Julien Levy îl va numi “Persistenţa memoriei”, reprezintă traseul ambivalent al personalităţii lui Dali, care oscilează permanent între masca exterioară dură, afişată în societate, şi sensibilitatea interioară protejată de iubita Gala.

Există speculaţii conform cărora sursa de inspiraţie a acestui tablou bizar a fost însăşi Teoria Relativităţii a lui Albert Einstein.  Pictura ce se găseşte la Muzeul de Artă Modernă din New York a introdus imaginea ceasului de buzunar “moale, care se topeşte”, într-un peisaj foarte sever, această imagine condensând teoria lui Dali de “moliciune” şi “duritate”. Deşi unii au presupus că ceasurile moi simbolizează relativitatea spaţiului şi a timpului, Dali a afirmat că aceste ceasuri nu sunt inspirate de Teoria Relativităţii, ci de percepţia suprarealistă a brânzei Camembert care se topeşte la soare:

“În ziua în care m-am hotărât să pictez ceasuri, le-am pictat moi. Într-o seară mă simţeam obosit şi mă durea capul. Voiam să mergem la cinema cu câţiva prieteni, însă în ultimul moment am hotărât să rămân acasă. Gala a ieşit, iar eu mă gândeam să mă bag în pat. După cină mâncasem camembert şi imediat ce au plecat musafirii eu am mai rămas la masă, gândindu-mă la problema filosofică a “moliciunii” acelui tip de brânză. M-am ridicat, m-am dus în atelier şi, ca de obicei, am aprins lumina pentru a mai arunca o privire la tabloul la care lucram. Ştiam că atmosfera pe care am reuşit să o redau în acel tablou trebuia să fie fundalul unei idei, dar nu ştiam care. Voiam să sting lumina, când, dintr-odată, “am văzut” soluţia. Am văzut două ceasuri moi,unul dintre ele atârnând de creanga măslinului. În ciuda faptului că mă durea capul îngrozitor, am început să pictez. Când s-a întors Gala, după două ore, tabloul, care va deveni unul dintre cele mai faimoase, era gata.” Totul a plecat de la influenţa mediului, de la o bucată de brânză “descompusă”, de la un obiect comestibil, care devine metafora aspectului psihologic al timpului.

Inspirat de relaţia dintre vis şi realitate, Dali numea “Persistenţa memoriei” “o fotografie dintr-un vis, pictată de mână”, la baza căreia au stat viziunile avute în timpul halucinaţiilor psihotice auto-induse. Dali a reuşit adesea să se plaseze chiar şi în centrul celor mai sinistre viziuni: capul distorsionat din această pictură reţine trăsăturile figurii artistului (se presupune că are forma unei pietre găsite de pictor pe plajă), iar stâncile aurii de pe fundal evocă peisajul de coastă din Catalonia natală. Un obiect inanimat transformat într-un cap uman e un exemplu de asociere subconştientă pe care artistul a căutat să o exprime în opera să.

În stânga jos se află un ceas de buzunar din bronz, neafectat de căldura soarelui, ci atacat de un roi de furnici ce se îngrămădesc în mijloc, ca şi cum s-ar hrăni din suprafaţa lucioasă. Furnicile sunt o metaforă a decăderii, ca şi în filmul “Câinele andaluz”. Furnicile nu sunt singurul simbol al distrugerii. Cum Dali cunoştea teoriile relativităţii enunţate de Einstein, apare ipoteza că ceasurile topite simbolizează distorsiunea timpului sub forţa gravitaţiei, ca o metaforă pentru ameninţarea războiului din anii ’30. Copacul golaş din stânga aminteşte de arborele lui Goya din gravurile “Dezastrele războiului”, în care apare înfipt un cap.

Nuanţele de galben şi albastru ce domină peisajul capătă, sub pensula lui Dali, un aer sinistru, aproape bolnav. Provocând convenţiile, Dali plasează zona cea mai luminoasă a tabloului în depărtare, pe linia coastei, un truc pentru a îndepărta privirea de la obiectele deformate din prim-plan. Aceste tonuri dau impresia unei umbre puternice, care acaparează partea de jos a pânzei. Aici se află şi acea formă distorsionată asemănătoare unei fete omeneşti, de culoare palidă, cu nuanţe de albastru, ca o bucată de carne moartă, impresie întărită şi prin nuanţele de ocru care o înconjoară.

Una dintre cele mai reprezentative creaţii suprarealiste din toate timpurile, lucrarea de artă “Persistenţa memoriei”, care avea să devină pentru Salvador Dali una din cele mai importante lucrări ale sale, dacă nu chiar cea mai importantă, a creat intrigi şi controverse în lumea anilor 30’, 40’, şi chiar mult după aceea, şocând prin elementele sale excentrice şi forma lor neobişnuită, impresionând prin tehnică şi perspectivă şi fascinând iubitorii de artă de pretutindeni.

Surse:

http://www.picturicelebre.ro/

http://quanticanarchy.blogspot.ro/

http://www.scribd.com/

http://turism.bzi.ro/

http://www.roportal.ro/

http://www.avocatnet.ro/

Poezii * oră / timp

Tudor Arghezi – Ceasul de-apoi

În cer,
Bate ora de bronz şi de fier.
Într-o stea
Bătu ora de catifea.
Ora de pâslă bate
În turla din cetate.
În ora de lână
Se-aude vremea bătrână
Şi se sfâşie

Ora de hârtie.

Lângă domnescul epitaf

Bate glasul orei de praf.

Aznoapte, soră,

N-a mai bătut nici-o oră.

Alexandru Macedonski – Rondelul orelor

Omnia vulnerant, ultima necat

Pe rand orice ore ranesc,

Iar ultima vecinic omoara… –

Tot sufletul mi-este o vioara

Ce plange duios ca traiesc.

Si nici nu mai cerc să zambesc

Când viata s-arata usoara. –

Pe rand orice ore ranesc,

Iar ultima vecinic omoara.

Oricata cereasca comoara

Ar fi intr-un lut omenesc,

Zvarlit de pe clipa ce zboara

Recade în iadul obstesc;-

Pe rand orice ore ranesc.

Ion Minulescu – Ultima ora

La Circ…

Un accident banal –

Un acrobat,

Un salt mortal

Si…

Acrobatul nu s-a mai sculat…

Alamurile din orchestra au tacut,

Iar clovnii din arena au tipat…

Dar publicul din staluri n-a crezut

Ca poate fi si-un accident adevarat

Si-a fluierat…

Zadarnic –

Mortul n-a mai inviat…

Pacat de el!…

Era un tinar acrobat frumos,

Cu corpul tatuat de sus si pina jos,

De care publicul se minuna,

Cind il vedea-ndoit ca un inel,

Sau cind pe bara fixa se-nvirtea

Ca o morisca de cafea

Cu balerina linga el!…

Dar balerina nu-l iubea!…

Povestea lui?

Hm!…

Povestea mea –

A mea,

A ta

Si-a altora!…

Acelasi accident de circ banal…

O zi relache,

Si-apoi, la fel,

Cu-aceeasi balerina linga el,

Alt acrobat…

Alt salt mortal!…

Materiale propuse mai sus, conceptul de organizare și desfășurare al atelierului de lectură : Eco lectură „Ora 25” de Virgil Gheorghiu aparțin Carolinei Dodu-Savca, dr., conf. univ., ea fiind și moderatoarea activității.

Conceptul de decorare al spațiului, la fel, aparțin Carolinei Dodu-Savca, dr., conf. univ. 

Veronika Dumnean

Veronika Dumnean Abia astept urmatoarea intâlnire!

Administrează

Lidia Kulikovski

Lidia Kulikovski Impresionant! Spun doar din vazute pe FB, dar daca participam cred ca aș fi fost încântată! Plecăciuni, Liliana Juc! Deosebit! Elegant! Creativ! Data viitoare vin si eu!

Fotografia postată de Lidia Kulikovski.
Filiala Târgovişte

Filiala Târgovişte Vă așteptăm cu drag și nerăbdare!

Veronika Dumnean
Veronika Dumnean Eu abia astept urmatoarea intâlnire!
Multumim d.n Liliana Juc !!!
Nici nu imi gasesc cuvintele…sunteti pur si simplu Extraordinara!

https://www.facebook.com/filiala.targoviste/publishing_tools/?section=VIDEOS&sort%5B0%5D=created_time_descending

Liliana JUC

Un gând despre „Biblioterapie. Eco lectură: „Ora 25” de Virgil Gheorghiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s